Şi totuşi pe ce bază alege un investitor acţiunile unui producător de autoturisme şi nu ale altuia? Sau pe ce bază hotărăşte că este sau nu cazul să includă în portofoliu acţiuni ale unor companii dintr-un anumit sector? Cel mai bine este să apeleze la ajutorul departamentelor de analiză ale firmelor de brokeraj şi să citească rapoartele întocmite de analiştii acestora.

Analiza unei companii începe cu analiza rapoartelor financiare.
Acestea pot fi găsite de obicei pe site-ul pieţei reglementate pe care se tranzacţionează acţiunile companiei sau pe site-ul companiei. Principalele documente sunt contul de profit şi pierdere, bilanţul şi situaţia fluxului de numerar. Contul de profit şi pierdere arată rezultatele perioadei. În el pot fi identificate veniturile şi cheltuielile companiei clasificate în funcţie de destinaţii. Consultâdu-l un investitor poate afla dacă firma a realizat profit sau a pierdut bani în perioada respectivă, poate identifica în mare cauzele şi poate face o comparaţie cu perioada similară din anul precedent. Bilanţul nu oferă informaţii pe o întreagă perioadă precum contul de profit şi pierderi ci arată situaţia companiei la un anumit moment (ultima zi a perioadei acoperite de contul de profit şi pierderi). Activele companiei precum şi sursele de finanţare ale acestora pot fi regăsite în bilanţ. Valorile la care sunt înregistrate clădirile, pămîntul, echipamentul firmei pot fi găsite în bilanţ. De asemenea valoarea stocurilor, valoarea producţiei neterminate, creanţele, sumele aflate în conturile companiei, datoriile, dividendele plătite, capitalurile proprii sunt informaţii care se regăsesc în bilanţul firmei. Situaţia fluxurilor de numerar oferă informaţii despre plăţile efectuate şi sumele primite de companie în intervalul respectiv. Se poate observa astfel de unde vin banii şi cum sunt utilizaţi de către companie.

Între momentele în care companiile publică raportările financiare opinia investitorilor despre acţiuni (deci şi preţul acestora) se modifică sub impresia ştirilor despre companii sau venind chiar de la managementul companiilor. Ştirile apar în piaţă fie din paginile ziarelor, de pe Internet sau prin emisiuni de televiziune. Evident un investitor trebuie să trateze cu atenţie ştirile din piaţă pentru că unele se pot dovedi eronate şi să cântărească cu atenţie toate consecinţele acestora.

Pe lângă analiza aprofundată a companiei, care porneşte de la rapoartele financiare şi ajunge la o evaluare având la bază activitatea viitoare a acesteia, o metodă simplă şi de multe ori eficientă de evaluare este pe baza unor indicatori şi multipli. Pentru a calcula valorile corespunzătoare companiei analizate rapoartele financiare sunt în cele mai multe cazuri îndeajuns. Aceste valori trebuie comparate cu cele ale indicatorilor şi multiplilor celorlalte companii din aceasi industrie şi de aceeaşi mărime cu cea analizată. Şi aceste comparaţii trebuie făcute cu oarecare precauţie deoarece pot exista diferenţe între modurile în care diverse firme alcătuiesc rapoartele financiare.

Cei mai importanţi indicatori sunt:

• Profit net pe acţiune (sau EPS iniţialele denumirii în engleză earnings per share). Valoarea acestuia este egală cu profitul înregistrat de companie pe un an împărţit la numărul total de acţiuni. Practic acest indicator arată ce parte a profitului revine deţinătorului unei acţiuni (chiar dacă nu întreg profitul va fi distribuit către acţionari ci o parte va fi reinvestit de companie). Cu cât EPS este mai mare cu atât este mai bine pentru acţionar. Evaluarea companiei se poate face pe baza profitului din ultimul an dar mai multă informaţie aduce investitorilor EPS calculat pe baza profitului estimat pe anul următor.
  
  
• Preţ pe profit (sau P/E ori PER de la price per earnings) reprezintă raportul dintre preţul acţiunii şi profitul net pe acţiune. Cu cât este mai mic acest indicator cu atât mai atractivă este acţiunea pentru cumpărător.
  
  
• Rentabilitatea capitalului (ROE - return on equity) îl ajută pe investitor să aprecieze cât de eficient îşi pune o companie capitalul la lucru. Se calculează împărţind profitul calculat înainte de plata dobânzilor şi a impozitului (EBIT - earnings before interest and tax) la capitalul firmei. Cu cât este mai mare valoarea acestui indicator cu atât mai atractivă este acţiunea.
  
  
• EBITDA şi EV Profitul operaţional al companiei la care adăugam la loc amortizarea (EBITDA - Earnings Before Interest, Tax, Depreciation and Amortisation adică profitul inainte de plata dobânzilor, impozitului şi amortizărilor) poate fi folost pentru analiza firmelor care îşi reinvestesc profitul. Cea mai bună metodă este cea de a împărţi valoarea firmei EV (enterprise value) la EBITDA
  
  
• Indicatorul lichidităţii curente dă investitorilor informaţii despre lichiditatea imediată a companiei. Acesta este egal cu activele curente raportate la datoriile curente ale firmei şi indică în ce măsură este compania în măsură să îşi acopere necesarul de lichidităţi. Un răspuns mai exact îl oferă aşa-zisul test acid. Din activele curente se scad stocurile şi valoarea producţiei neterminate (care pot fi transformate mai greu în lichidităţi) rezultatul raportându-se la datoriile curente ale companiei. Valorile acceptabile variază de la industrie la industrie dar ca o regula generală ar fi bine ca testul acid să aibă valori supraunitare.