Ilinca Păun a început ca arhitect, iar ulterior a condus timp de 8 ani Colliers, una dintre cele mai mari companii din domeniul imobiliar. Dar apoi a luat drumul susținerii tinerilor, prin implicarea în deschiderea primei facultăți de antreprenoriat din țară, Entrepreneurship Academy, dar și prin deschiderea Bravva Angels, prima comunitate de investitoare care se uită spre startup-uri fondate de femei.

8 ani ca CEO ca să înțelegi ce trebuie să faci

Ilinca a lucrat 18 ani în Colliers în total. Spune că a luat câteva decizii bune, dar și mai multe foarte proaste, din lipsă de experiență și imaturitate.
“Oamenii au apreciat dorința de a susține educația, a fi diferiți pe piață și cheful meu de a explora inovația. Dar am greșit mult privind managementul oamenilor. Nu înțelegeam prea multe despre motivație, loialitate, nu știam să ascult și reacționam mult din ego și spirit competitiv”, își amintește Ilinca de perioada când era managerul unei corporații mari.
A fost o perioadă grea. A trebuit din postura de CEO să reconstruiască firma după criza din 2009 și mărturisește că s-a prins ce are de făcut cu adevărat după 8 ani, moment când și-a dat demisia. “Eram sătulă de industrie, epuizată și cu multe angoase personale, în căutare de muncă ce avea sens și impact mai bun”, explică ea.

 

Ca antreprenoare înveți umilința

După 8 ani de CEO a plecat, a luat calea investițională și antreprenorială. Asta a ajutat-o să învețe câteva lecții importante.
“Am învățat umilința ca antreprenor și să pierd bani ca investitor. Cele mai importante lecții”, spune Ilinca.
Dar spune că e fain să lucrezi cu tineri, cu oameni deschiși la minte, oameni care construiesc viitorul.
“Am ales să contribui la viitorul României și asta mă împlinește mai mult decât să contribui la prețul acțiunii unei companii internaționale. Viața profesională e însă mai grea. Parteneriate sau proiecte care nu au mers, mai puțini bani lunar, toate activitățile sunt noi.
Am devenit și team systemic coach, ca să pot susține nu doar prin investiți, ci și prin suport educațional liderii de care România are nevoie”, spune investitoarea.
Spune că nu poate veni cu sfaturi din perioada de CEO de corporație, pentru că nimic din ceea ce făcea nu se aplică la un startup. Sfaturile ei nu sunt din succesul sau insuccesul ei ca CEO, ci mai degrabă le vorbește de vânzări și abordarea clienților.
“Le vorbesc mult despre systemic order, reziliență, încredere profundă ce te ține pe direcție pe termen lung. Înțeleg concepte de scalabilitate și mă pasionează să mă uit la ce model de business au ales, cu avantaje și dezavantaje”, spune Ilinca.

Ce înveți de la startup-uri ca investitor

Ilinca Păun a investit în numeroase startup-uri. Unele nu au fost un succes, altele au crescut, altele au pivotat.
“Am învățat că un fondator deștept e o plăcere și bucurie în viața mea. Mă simt împlinită și uit cât e ceasul când stau de vorbă cu antreprenori despre piață, clienți, produse tech. Banii se fac cu răbdare, cel mai devreme în 7-8 ani, dar am învățat și să fiu mai pesimistă când mă uit la proiecții și să mă bazez mai mult pe tracțiunea reală”, spune investitoarea.
Își amintește că a fost impresionată de mai multe companii. “Mi-a plăcut echipa de la The Outfit cât de transparent au comunicat și cât de devreme au luat decizia să pivoteze, salvând compania și devenind Unfrosen. Mi-a plăcut abordarea exploratoare și abilitatea de a testa, învăța și schimba a echipei Zitamine.
Mi-a plăcut reziliența și energia constructivă a echipei Bright Spaces, ce a avut  un ciclu greu de business în 2022-2023 peste care au trecut”, explică Ilinca Păun.
Astfel, ea dorește să diversifice mai mult cu sume mai mici ca să ajungă la un portofoliu de 20 de companii, pentru că acum a ajuns la 10 firme în care a investit. Comunitatea Bravva Angels a crescut, de asemenea, la 14 investiții și noi membri, mulți din corporații care vor să dea înapoi.
“Echipele au nevoie de diversitate - generează mai multă creativitate și soluții adaptate clienților. Aș vrea să văd mai multe femei în roluri de decizie, iar aici pot ajuta programele incubator”, spune Ilinca.
Cu toate acestea, simte că e nevoie pe piață de mai multă validare pe piață a companiilor și vede mult prea multe încercări timide, care duc la rezultate asemenea. E esențial ca firmele la început de drum să-și cunoască publicul.

Cultura managerială în România și burnout-ul

Ilinca vede managerii de astăzi ca fiind confuzi, cu echipe volatile, oameni izolați și plictisiți. “Companiile corporate nu mai câștiga bani cu lopata și stresul e ridicat”, explică Ilinca.
“Cultura corporate e un miraj. Te face să crezi că faci ceva important. Și apoi mergem acasă cu sufletul mort și storși de energie. Managerii români sunt din ce în ce mai buni, le pasă de oameni, dar nu pot controla totul.
E o cultură din exterior a menținerii stabilității în ciuda declarațiilor despre inovație, o minciună împachetată frumos de multe ori”, explică ea.
Din acest motiv se uită cu respect la companii românești mai agile care au reușit să atragă manageri din multinaționale, așa cum sunt Zitec, eMAG, Cărturești sau Autonom.